Phenazopyridine

Fenazopiridina este un colorant azoic cu efect analgezic local asupra căilor urinare inferioare. După înghițirea comprimatului, substanța trece în urină și acționează direct asupra peretelui vezicii și al uretrei, reducând durerea, usturimea, nevoia imperioasă de a urina și micțiunile dese. Mecanismul exact nu este cunoscut. Informațiile de prescriere canadiene o recomandă pentru iritația mucoasei apărută în infecții, după traumatisme, operații, proceduri endoscopice sau introducerea de sonde și catetere. Comprimatul tratează doar simptomul: bacteriile responsabile de o cistită nu sunt distruse, iar folosirea lui nu ar trebui să amâne diagnosticul și tratamentul cauzei. În clasificarea ATC substanța are codul G04BX06, în grupa „alte produse urologice”.

Pe această pagină există o singură concentrație: 200 mg de clorhidrat de fenazopiridină într-un comprimat. Variantele diferă prin numărul de bucăți din cutie, de la 30 până la 360 (30, 60, 90, 120, 180, 360). Produsul este adus din import, iar fotografia arată ambalajul de marcă. Ca reper, în Canada aceeași substanță se comercializează sub numele Phenazo, în comprimate de 100 mg și 200 mg.

Potrivit informațiilor de prescriere Phenazo, adultul ia un comprimat de 200 mg de trei ori pe zi, după mese; luat odată cu mâncarea sau după o gustare, deranjează mai puțin stomacul. Când fenazopiridina însoțește un antibiotic într-o infecție urinară, administrarea nu trebuie să treacă de două zile, deoarece după acest interval nu s-a demonstrat un beneficiu suplimentar față de antibioticul singur. Dacă simptomele nu cedează, pacientul este reevaluat. O doză uitată se ia când persoana își amintește, însă nu se dublează dacă urmează curând doza următoare. Supradozajul sau chiar doza obișnuită, la o persoană cu funcția renală redusă, pot crește concentrația din sânge până la niveluri toxice. Pentru copiii sub 16 ani și pentru persoanele trecute de 65 de ani nu există date despre siguranță și eficacitate.

Fenazopiridina nu apare în Nomenclatorul ANMDMR nici după denumirea comună, nici după codul G04BX06, așa că în România nu există un medicament autorizat cu această substanță activă. În subgrupa G04BX registrul listează doar preparate pe bază de plante, precum Canephron sau Cystinol, care funcționează diferit. În Canada, Phenazo (Bausch Health) este un medicament eliberat pe bază de prescripție. În SUA comprimatele de 100 și 200 mg se vând de multe decenii, însă prospectul lor menționează că FDA nu le-a evaluat după procedura actuală de aprobare.

Fenazopiridina este contraindicată la alergia la substanță sau la excipienți, în insuficiența renală (inclusiv glomerulonefrită, uremie și pielonefrită din sarcină) și în bolile grave de ficat. Persoanele cu deficit de G6PD sunt mai expuse la hemoliză și la anemie hemolitică, de aceea au nevoie de prudență. Funcția rinichilor scade adesea odată cu vârsta. Colorarea în galben a pielii sau a albului ochilor sugerează acumularea substanței și impune oprirea tratamentului. Substanța traversează placenta, așa că în sarcină se folosește numai dacă beneficiul depășește clar riscul; nici pentru alăptare nu există date suficiente. Este descrisă o interacțiune teoretică cu ciprofloxacina, a cărei absorbție poate scădea. Colorantul poate influența rezultatele analizelor de urină pentru glucoză, corpi cetonici, bilirubină, urobilinogen sau porfirine, motiv pentru care laboratorul trebuie anunțat.

Aproape toți pacienții observă că urina se colorează în portocaliu-roșcat; și scaunul se poate colora, iar petele pot rămâne pe haine și pe lentilele de contact. Dintre reacțiile adverse, prospectul canadian enumeră greață, vărsături, diaree, dureri de cap, erupții și mâncărimi ale pielii și icter. Mai rar sunt raportate methemoglobinemie, anemie hemolitică, calculi renali, tulburări de vedere cu pierderea reversibilă a percepției culorilor, reacții de tip anafilactic și meningită aseptică. Afectarea rinichilor și a ficatului apare de obicei după supradozaj.

Dacă fenazopiridina este potrivită și câte zile se ia, stabilește medicul.