Amilorid

Amiloridul face parte din diureticele economisitoare de potasiu, grupa ATC C03D. Este indicat în edeme și în hipertensiunea arterială, fie ca medicament unic, fie asociat cu un alt diuretic. Acțiunea are loc în porțiunea distală a nefronului: substanța blochează aici transportul de electroliți și scade cantitatea de potasiu secretată în urină. Din acest motiv amiloridul se combină uneori cu diuretice care favorizează pierderea de potasiu, pentru a compensa acest efect. În schimb, există riscul ca potasiul din sânge să crească, motiv pentru care tratamentul se însoțește de analize.

Amiloridul de pe această pagină are o singură concentrație, 5 mg pe comprimat. Diferența dintre opțiuni ține doar de mărimea cutiei: 100, 200 sau 300 de comprimate. Fotografia redă ambalajul de marcă, deoarece amiloridul vine din import.

Dozele urmează RCP-ul britanic al comprimatelor Amiloride 5 mg. Adulții pornesc, de regulă, cu 10 mg pe zi, luate o dată sau împărțite în două prize de 5 mg. Doza zilnică nu trebuie să treacă de 20 mg. Pentru tratamentul asociat din hipertensiune și din insuficiența cardiacă congestivă, RCP-ul indică un interval de 5–10 mg zilnic. În ciroza cu ascită, doza de start este un comprimat pe zi. La persoanele în vârstă doza se stabilește în funcție de rinichi și de electroliți. Pentru pacienții care nu au împlinit 18 ani, amiloridul nu are indicație.

Statutul britanic al comprimatelor este POM (prescription only medicine), deci se dau numai cu prescripție. Nomenclatorul ANMDMR nu are niciun rezultat pentru DCI amiloridum și nici pentru codurile ATC C03DB01 și C03EA01. Clasa lui este reprezentată în registrul românesc de spironolactonă, cu produse ca Verospiron, de eplerenonă și de finerenonă. Nu există, așadar, un medicament autorizat în țară cu aceeași substanță activă; posibilele alternative din aceeași grupă le discutați cu medicul.

Amiloridul este contraindicat când potasiul seric este crescut, în insuficiența renală severă și la persoanele sensibile la substanță. Suplimentele de potasiu și celelalte diuretice cu același mecanism se evită pe toată durata administrării. Vârstnicii, diabeticii și bolnavii renali au un risc mai mare de hiperpotasemie, de aceea electroliții și ureea se controlează periodic. Dacă potasiul crește, medicamentul se oprește imediat. Cu minimum trei zile înaintea unui test de toleranță la glucoză, administrarea amiloridului se întrerupe.

Riscul de potasiu crescut sporește când amiloridul este luat împreună cu IECA, sartani, ciclosporină, tacrolimus sau antiinflamatoare nesteroidiene, de exemplu indometacin. Nici litiul nu se recomandă împreună cu amiloridul. Corticosteroizii, estrogenii și contraceptivele orale combinate pot slăbi efectul diuretic. Alte antihipertensive, nitrații și alcoolul pot accentua scăderea tensiunii. Femeilor gravide și celor care alăptează amiloridul nu le este recomandat. Deoarece poate da amețeli, atenția la condus poate fi redusă.

Majoritatea pacienților tolerează bine amiloridul. Reacțiile menționate includ greață, vărsături, constipație sau diaree, durere abdominală, amețeală, scăderea tensiunii la trecerea în picioare, palpitații, erupții cutanate și prurit. Ocazional apare hiponatremia, o concentrație prea mică de sodiu în sânge.

Indicația și doza de amilorid le stabilește medicul.